Agresivitatea in cuplu - forme

Cauzele agresivitatii pot fi, de exemplu, o reactie in caz de nemultumire sau poate fi legata de anumiti factori fizici, precum oboseala sau foamea, dar poate fi determinata si de dorinta de a atrage atentia celorlalti sau de a demonstra superioritatea; mai poate aparea din sentimente de nesiguranta, care l-au facut pe copil sa simta nevoia de a fi defensiv, ca un mijloc de autoaparare: „daca actionez primul, voi controla situatia”.
Accesele de manie sunt un alt mod prin care de mici ne-am exprimat mania in situatiile in care nu le-am putut controla.
Un acces de manie poate lua forma unui comportament violent fizic, sau poate lua forma actiunilor distructive. Daca intr-un acces de manie am obtinut de la parinti ceea ce am vrut in acel moment, nu e de mirare ca am invatat foarte repede ca un astfel de „spectacol” simplu e eficient si astfel sa il repetam, intrucat am atras atentia adltilor, i-am influentat deja sa faca asa cum am vrut noi.
Obiceiurile „rele” deja dobandite sunt intotdeauna greu de inlaturat, ele deja se constituie in tipare de reactie si isi poarta amprenta in timp, devenind o „banda personala” greu de modificat.
O alta forma de expresie a maniei este caracterul certaret. Pana la un punct, cearta este urmarea fireasca a interactiunilor sociale ale copiilor; cei care au mai multe contacte sociale se cearta mai des, isi descopera propria pozitie si isi exprima opinia personala. Certurile devin insa periculoase cand, la manie, sunt spuse lucruri care ranesc celelalte persoane.
De copii ne-am format deprinderile relationale prin experienta contactelor cu alti copii. S-ar putea ca pentru adulti sa nu fie prea amuzant sa asculte toate certurile si gafele sociale ale copiilor, dar pentru copii este important sa aiba aceste experiente, cu ajutorul lor progresand spre cai mai acceptabile, din punct de vedere social, si mai mature, in ceea ce priveste stabilirea relatiilor.
Gelozia este o combinatie a sentimentelor de manie si de teama – manie, deoarece copilul de atunci a fost frustrat in dorinta sa de a fi iubit cel mai mult si teama, datorita posibilitatii de a pierde dragostea parintilor, a invatatoarei sau a unei alte persoane semnificative pentru el, atunci cand acestea isi indreapta atentia si catre altcineva.
Intrucat pentru copilul mic atentia este confundata cu dragostea, gelozia copiilor mici este indreptata, de obicei, impotriva unei alte persoane – cea despre care copilul crede ca i-a luat locul in relatia cu cei dragi lui.
Gelozia il face pe copil sa revina la vechile obiceiuri sau comportamente imature, cum ar fi: suptul degetului, atitudine de neascultare, cersirea atentiei prin refuzul de a manca, pretentia ca este bolnav sau ca ii este teama.
Pentru copilul mic, nu conteaza daca motivul de frica este real sau imaginar, deoarece, pentru el, sentimentul de frica este acelasi, iar teama sa creste direct proportional cu masura in care copilul se considera a nu fi in stare sa faca fata unei situatii, si, din aceasta cauza, se simte amenintat.
Frica nu inseamna intotdeauna slabiciune, uneori ea putand sa ne salveze viata; in unele situatii ea poate conduce la o actiune mai rapida, la o mai mare incordare musculara si la un efort mai concentrat, care, intr-o conjunctura normala, nu ar fi posibile; in acelasi timp, frica ne poate conduce si la panica, la o emotie dezorganizata si distructiva, care te lasa in mijlocul unei actiuni neterminate, care paralizeaza, in loc sa stimuleze, si care lasa fara putere si cele mai bine dezvoltate deprinderi de comportament eficient.
Indiferent de modul in care am reactionat in trecut, situatia care ne-a declansat acel comportament a lasat o amprenta care nu depinde neaparat de continutul mesajului, ci de sensul pe care i l-am atribuit, fie ca este vorba despre un cuvant, un comportament sau un gest.
Toate aceste se imregneaza adand in noi, gasind un teren receptiv in acel moment. Mesajele se inscriu cu atat mai puternic cu cat sunt emise foarte devreme si de catre persoane semnificative din trecutul nostru.
Toate aceste amprente relationale dobandite in copilarie se pot manifesta prin somatizari, comportamente si boli recurente.
Majoritatea dintre noi vom descoperi la un moment dat, impactul real al unei amprente relationale asupra vietii noastre, atunci cand ii vom simti forta in relatie cu cei apropiati.