Invitatie!

...In viata oricaruia dintre noi exista provocari, experiente personale sau amintiri care uneori par sa ne copleseasca, sa ne domine. Si simtim nevoia de a gasi un loc linistit, placut, intr-un cadru intim, cu un prieten care sa ne fie aproape doar pentru a ne asculta preocuparile, gandurile, trairile, sentimentele etc.
Ne sunam un prieten, ne intalnim, vorbim, ascultam, suntem ascultati...si totusi...starea revine, cautarea reincepe...
Acelasi cerc interminabil de cautari, incercari... de a gasi pe acel cineva care sa te asculte fara sa te judece, care sa te inteleaga fara sa te acuze, care sa iti reflecte realitatea propriilor sentimente, trairi si ganduri obiectiv, detasat, impartial si totusi atat de reconfortant si atat de apropiat.

Psihoterapeutul iti poate fi acel cineva. Cabinetul iti poate fi acel loc. Relatia terapeutica iti poate oferi acel cadru...

Viziteaza www.jenichiriac.ro sau scrie-mi pe adresa de email info@jenichiriac.ro despre framantarile, intrebarile sau parerile tale despre viata, despre tine!

Toate cele bune!

Vezi poza asta!

Vezi poza asta!

Agresivitatea in cuplu - forme

Cauzele agresivitatii pot fi, de exemplu, o reactie in caz de nemultumire sau poate fi legata de anumiti factori fizici, precum oboseala sau foamea, dar poate fi determinata si de dorinta de a atrage atentia celorlalti sau de a demonstra superioritatea; mai poate aparea din sentimente de nesiguranta, care l-au facut pe copil sa simta nevoia de a fi defensiv, ca un mijloc de autoaparare: „daca actionez primul, voi controla situatia”.
Accesele de manie sunt un alt mod prin care de mici ne-am exprimat mania in situatiile in care nu le-am putut controla.
Un acces de manie poate lua forma unui comportament violent fizic, sau poate lua forma actiunilor distructive. Daca intr-un acces de manie am obtinut de la parinti ceea ce am vrut in acel moment, nu e de mirare ca am invatat foarte repede ca un astfel de „spectacol” simplu e eficient si astfel sa il repetam, intrucat am atras atentia adltilor, i-am influentat deja sa faca asa cum am vrut noi.
Obiceiurile „rele” deja dobandite sunt intotdeauna greu de inlaturat, ele deja se constituie in tipare de reactie si isi poarta amprenta in timp, devenind o „banda personala” greu de modificat.
O alta forma de expresie a maniei este caracterul certaret. Pana la un punct, cearta este urmarea fireasca a interactiunilor sociale ale copiilor; cei care au mai multe contacte sociale se cearta mai des, isi descopera propria pozitie si isi exprima opinia personala. Certurile devin insa periculoase cand, la manie, sunt spuse lucruri care ranesc celelalte persoane.
De copii ne-am format deprinderile relationale prin experienta contactelor cu alti copii. S-ar putea ca pentru adulti sa nu fie prea amuzant sa asculte toate certurile si gafele sociale ale copiilor, dar pentru copii este important sa aiba aceste experiente, cu ajutorul lor progresand spre cai mai acceptabile, din punct de vedere social, si mai mature, in ceea ce priveste stabilirea relatiilor.
Gelozia este o combinatie a sentimentelor de manie si de teama – manie, deoarece copilul de atunci a fost frustrat in dorinta sa de a fi iubit cel mai mult si teama, datorita posibilitatii de a pierde dragostea parintilor, a invatatoarei sau a unei alte persoane semnificative pentru el, atunci cand acestea isi indreapta atentia si catre altcineva.
Intrucat pentru copilul mic atentia este confundata cu dragostea, gelozia copiilor mici este indreptata, de obicei, impotriva unei alte persoane – cea despre care copilul crede ca i-a luat locul in relatia cu cei dragi lui.
Gelozia il face pe copil sa revina la vechile obiceiuri sau comportamente imature, cum ar fi: suptul degetului, atitudine de neascultare, cersirea atentiei prin refuzul de a manca, pretentia ca este bolnav sau ca ii este teama.
Pentru copilul mic, nu conteaza daca motivul de frica este real sau imaginar, deoarece, pentru el, sentimentul de frica este acelasi, iar teama sa creste direct proportional cu masura in care copilul se considera a nu fi in stare sa faca fata unei situatii, si, din aceasta cauza, se simte amenintat.
Frica nu inseamna intotdeauna slabiciune, uneori ea putand sa ne salveze viata; in unele situatii ea poate conduce la o actiune mai rapida, la o mai mare incordare musculara si la un efort mai concentrat, care, intr-o conjunctura normala, nu ar fi posibile; in acelasi timp, frica ne poate conduce si la panica, la o emotie dezorganizata si distructiva, care te lasa in mijlocul unei actiuni neterminate, care paralizeaza, in loc sa stimuleze, si care lasa fara putere si cele mai bine dezvoltate deprinderi de comportament eficient.
Indiferent de modul in care am reactionat in trecut, situatia care ne-a declansat acel comportament a lasat o amprenta care nu depinde neaparat de continutul mesajului, ci de sensul pe care i l-am atribuit, fie ca este vorba despre un cuvant, un comportament sau un gest.
Toate aceste se imregneaza adand in noi, gasind un teren receptiv in acel moment. Mesajele se inscriu cu atat mai puternic cu cat sunt emise foarte devreme si de catre persoane semnificative din trecutul nostru.
Toate aceste amprente relationale dobandite in copilarie se pot manifesta prin somatizari, comportamente si boli recurente.
Majoritatea dintre noi vom descoperi la un moment dat, impactul real al unei amprente relationale asupra vietii noastre, atunci cand ii vom simti forta in relatie cu cei apropiati.

Cand apar probleme in cuplu...

• Daca partenerii nu mai reusesc sa isi faca timp unul pentru celalalt, inseamna ca sentimentele dintre ei dispar?

Da, se poate intampla ca doi parteneri sa nu mai reuseasca sa isi faca timp unul pentru celalalt. Acest lucru insa se poate intampla din varii motive.
Nu, nu este obligatoriu ca acest lucru sa atraga interpretari de genul „daca se intampla asta, inseamna ca sentimentele dispar”.
Se poate spune ca acest lucru poate apare intr-o ultima instanta ca efect secundar al sentimentului de instrainare, ca urmare a pierderii intimitatii in cadrul relatiilor de cuplu. Insa este rezultatul unui indelungat proces, nu raspunsul imediat al anumitor frustrari, asteptari neimpartasite si nesatisfacute etc care pot declansa un comportament evitant.

• Cand incepe job-ul sa devina mai important decat partenerul de viata?
Job-ul poate ajunge mai important decat partenerul de viata atunci cand persoana in cauza nu se mai regaseste in relatia de cuplu, cand satisfactiile personale intra intr-un con de umbra si are nevoie de mai mult.
Unii dintre noi simtim nevoia de a fi admirati, apreciati, valorizati!
Se poate intampla ca acestia sa resimta o acuta nevoie de recunoastere sociala, profesionala ca rezultat al unei imagini de sine nesatisfacatoare si o stima de sine scazuta. In astfel de cazuri se poate intampla ca atentia si recunoastere ce vine din partea celuilalt (partenerului de cuplu) sa nu fie suficienta, sa resimta nevoia de mai mult: „Tu spui asa pentru ca ma iubesti!”. O astfel de persoana va avea nevoie de realizari si de recunoasterea colegilor, sefilor sai.
Se poate intampla ca acest lucru (job-ul devine mai important decat partenerul de viata) sa fie doar o impresie, o supozitie nefondata, nascuta din resimtirea unei lipse de atentie din partea celuilalt. Astfel in timp ce unul dintre parteneri are viata atat intima cat si una socio-profesionala, celalalt (pentru care viata socio-profesionala nu ii aduce satisfactii sau nu exista) se poate simti dezavantajat, lasat deoparte, neglijat. El ajunge sa-i reproseze celuilalt acest lucru nascand conflicte, neintelegeri etc.

• Metode prin care ii poti sugera partenerului ca iti doresti sa aveti din nou relatia pe care o aveati inainte de a lasa monotonia sa intervina intre voi.
Ideal si de dorit este sa va canalizati fortele astfel incat monotonia sa nu se instaleze comod intre voi. Cu cat interveniti din timp, cu atat va cresteti sansela si va usurati „eforturile” de a va mentine relatia vie.
Solutii:
1. faceti dragoste ori de cate ori aveti ocazia, nu stati pe ganduri. Fiti pasionali!
2. nu folositi sexul ca mijloc de santaj sau negociere in relatia de cuplu (poate doar in jocurile erotice, unde totul este permis si regulile le faceti voi). Jucati-va!
3. fiti creativi, surprindeti-va partenerul intr-o maniera placuta cat mai des, faceti-va un obicei din asta. Iubiti-va!
4. fiti voi insiva, incercand sa faceti exact ceea ce va place si nu numai. Experimentati!
5. nu va grabiti sa ajungeti la final. Orgasmul este important, insa opreste-te pentru o clipa si simte, gusta placerea de a fi cu celalalt, de a-i face placere. Traieste intens!
6. cu cat esti mai romantic, mai lent, mai profund, cu atat dragostea va prinde contur din nou. Descoperiti-va unul pe celalalt!
7. lasati-va purtati de ceea ce simtiti, fara false prejudecati, fara retineri. Fiti voi insiva!
8. prea obosit pentru a mai face ceva? Prea suparata pentru a mai avea chef? Vorbiti despre ce a fost odinioara: primul sarut, prima atingere, prima fantezie pusa in practica. Pe masura ce veti discuta, apetirul va va reveni si va veti trezi unul in bratele celuilalt. Ramaneti deschisi tuturor posibilitatilor!
9. de exista prichindei care par ca v-au acaparat viata si nu mai gasiti timp pentru nimic, destindeti-va dupa ce cei mici au adormit, relaxati-va si imbratisati-va mult. Fiti tandri unul cu celalalt!
10. tineti la intimitatea voastra!
11. nu luati lucrurile in mod gratuit de parca vi s-ar cuveni, apreciati-l pe cel de langa voi!
12. odata cucerit, nu inseamna ca va apartine. Seduceti-va unul pe celalalt, la fel ca la inceput!

• Se poate preveni cumva aceasta stare de criza a relatiei?
Daca ne dorim cu adevarat acest lucru, TOTUL ESTE POSIBIL!

• Se mai poate salva o relatie atunci cand a disparut comunicarea?

Comunicarea intr-un cuplu nu dispare cu adevarat, isi schimba doar registrul, iar cei doi ajung la concluzia ca vorbesc limbi straine, ca nu mai reusesc sa fie intelesi sau sa inteleaga ce se intampla sau ceea ce vrea celalalt sa comunice.
Una dintre conditiile unei bune comunicari este ascultarea.
Prin urmare, inainte de a ne intreba daca stim sa comunicam, este indicat sa ne intrebam daca stim cu adevarat sa il ascultam pe cel din fata noastra.
Tema de meditatie: Cati dintre voi chiar il ascultati cu atentie si activ pe celalalt?!

• Care sunt pasii pe care cei doi parteneri ar trebui sa ii urmeze pentru a-si salva relatia?
Exista solutii, insa acestea sunt departe de a se regasi intr-o schema general valabila. De cate ori nu vi s-a intamplat sa gasiti anumite metode sau recomandari ca fiind nepotrivite pentru voi sau fara rezultate?!
Fiecare relatie de cuplu are specificul ei, fiecare relatie este unica prin felul ei si asta pentru ca va stimuleaza, incita intr-o maniera particulara. Astfel consider ca ar fi gresit sa spunem ca ar exista o reteta general valabila.
Cand raspunsurile se lasa asteptate…
Exista consiliere de cuplu, exista specialisti care intr-un efort comun, pot creiona acesti pasi impreuna cu tine, impreuna cu voi!

Despre terapia ericksoniana

Motto: „Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti, atunci va veti schimba.” ( Milton Erickson)

Terapia ericksoniana propune terapeutilor, cat si clientilor, prin tehnicile sale, o abordare dintr-o perspectiva paradoxala a problematicii vietii cotidiene care provoaca, mediat prin terapeut, la o cautare din partea clientului a resurselor interioare necesare schimbarii expectate.
Fiecare dintre terapiile existente in prezent au ceva specific care le diferentiaza unele de altele, surpriza vine din partea clientului care, de cele mai multe ori, in unicitatea sa, aduce o diversitate aparte care solicita terapeutului flexibilitate, originalitate, adaptare la harta personala a fiecaruia dintre noi, surprinzator aceleasi lucruri sunt cerute de procesul de schimbare si de la client.

Ceea ce subliniaza terapia ericksoniana este ideea ca fiecare dintre noi suntem inzestrati cu resursele necesare rezolvarii oricaror probleme, satisfacerii oricaror nevoi interioare.
De aici se poate naste intrebarea: „ OK, daca totul e in mine…cum de nu-mi dau seama?”.
Motivele pot fi variate. Zi de zi ne propunem tot felul de lucruri de rezolvat, scopuri de atins, iar acestor obiective le alocam un timp personal de atingere, rezolvare.
Uneori nu reusim sa le rezolvam intr-o unitate de timp utila noua si apar frustrari, nemultumiri care, vrem nu vrem, activeaza blocari, opacizari „interioare” ce ne afecteaza confortul vietii de zi cu zi. Si nu mai gasim alternative „preocupati” prea mult de faptul ca ceea ce am incercat pana atunci nu s-a dovedit folositor.
Alteori investim intr-o relatie, facem tot ce se poate din punctul nostru de vedere, credem ca totul este ok si intr-o zi, partenerul de cuplu isi arata nemultumirea, noi ne aratam nemultumirea………ceva nu mai este cum a fost……….si te intrebi…..ce anume?….si cauti solutii……………si incerci, te consumi….. pentru ca acel lucru este important pentru tine….si parca ceva din tine iti spune ca se poate si mai mult, altfel, mai bine……..ca nu e suficient…….
„Cum de nu pot? Unde sunt solutiile, ca eu personal nu le vad, nu le simt?! Unde sunt resursele din mine?” si aici vine psihoterapeutul si intervine ajutand clientul sa deblocheze aceste resurse care abia asteapta sa fie folosite, iar terapia, ca proces, le stimuleaza sa „lucreze” in avantajul clientului.

Am fi uimiti de ce putem gasi in noi si nu stim inca!

Oamenii sunt unici si prin urmare si problemele lor sunt unice, din acest motiv terapeutul, in vederea alegerii unor tehnici optime de interventie, pune bazele unei relatii terapeutice bazate pe respect, intelegere si empatie. Este un proces in care terapeutul si clientul se afla intr-un parteneriat dezvoltand o relatie colaborativa in care clientul este expertul si care este bazata pe principiul ca el stie cel mai bine ce este ii util si se potriveste. Terapeutul intra in acest demers lasand deoparte propria realitate psihologica, propriile conceptii si prejudecati.
Un alt principiu este ca in acest parteneriat „nu exista esec, exista doar feedback” (Walter si Peller, 1992). Uneori se intampla ca o anumita tehnica sa nu aiba rezultatele scontate sau sa nu fie in total acord cu nevoile clientului pe parcursul terapiei si apare ceea ce este cunoscut in general sub numele de rezistenta. Pentru terapeutul ericksonian acest lucru este un semnal ca recurge la „chei nepotrivite” , un semn al schimbarii strategiei de lucru, astfel demersul terapeutic ramane unul deschis alternativelor in ceea ce priveste alegerea tehnicilor adoptate in decursul sedintelor.

Nimic nu e imposibil in terapie!

Erickson a dat noi valente acceptiunii de inconstient in relatie cu hipnoza. Inconstientul este locul unde clientul poate gasi, prin contextul creat de psihoterapeut ( transa hipnotica), raspunsul la problemele sale, resursele utile in gasirea de noi alternative, noi solutii; raspunsuri, resurse a caror accesare in viata de zi cu zi este limitata de experientele constiente de viata.
Carora dintre noi nu ni s-a intamplat, in incercarea de a rezolva o problema importanta, presanta, sa nu reusim, oricat ne-am stradui sa gasim solutia optima de rezolvare?! Si totodata sa avem puternicul sentiment ca este undeva acolo, la indemana, insa fara sa „vedem” constient exact unde. Ca ulterior, dupa ce am renuntat in cautarea noastra, la cateva ore, la cateva zile, dupa o noapte de somn odihnitor, solutia sa apara „din senin”, uimindu-ne ca nu o gasisem pana atunci!

Transa hipnotica ofera tocmai acest prilej.
In cadrul hipnozei ericksoniene, terapeutul mediaza o punte de legatura cu inconstientul, intr-o maniera directa si fara a-l interpreta, permitandu-i sa se exprime si mai ales sa actioneze.
Schimbarea terapeutica astfel apare ca un proces de depasire a limitelor constiente, un acces la ceea ce clientul nu stia ca stie deja.

Cui se adreseaza acest tip de terapie? Doar adultilor? Poate fi utila in terapia de cuplu? In terapia familiei? In tulburari de dinamica sexuala? Poate fi folosita si in cazul copiilor? Tulburari de comportament?

Raspunsul este unul simplu: DA
Terapia ericksoniana, incluzand si hipnoterapia, propune o multitudine de tehnici de lucru, o diversitate a limbajului terapeutic care confera comunicarii adaptabilitate, flexibilitate, eficienta; nelasand loc interpretarilor eronate si venind in intampinarea nevoilor clientului.

De cate sedinte este nevoie ? Este o terapie de lunga durata? De scurta durata?
Numarul de sedinte terapeutice este o ecuatie personalizata ce pune in relatie trei variabile: natura problematicii ridicate de client, timpul pe care acesta din urma il estimeaza ca necesar si strategia terapeutica adoptata. Unii dintre noi avem nevoie de mai mult timp, altii de mai putin pentru a atinge scopul final al unei terapii.

Exercitiu: Redescoperirea pasiunii in relatia de cuplu

Problemele pe care le intampini la un moment dat nu au existat din totdeauna, ele s-au nascut candva, iar tu te-am trezit in fata produsului finit, sesizand impactul.
Fiecare dintre noi este posibil sa avem in viata momente de rascruce, de schimbare radicala, in care maniera noastra de a privi lucrurile se poate schimba.
Inainte si dupa…
Unii resimt nevoia schimbarii, altii se tem si o refuza.

Tu cum procedezi?
Aminteste-ti cum actionai inainte cand nu exista aceasta “problema”, ce faceai instinctual, fara sa iti pui problema, ca raportul sexual si contextul afectiv sa fie pozitive.
Treci in revista solutiile pe care deja le-ai pus in aplicare pentru a regla problema si in urma carora problema nu a disparut. Pe acestea le vei elimina ca variante, invatand din fiecare experienta ce era de invatat despre tine in relatia cu “problema” avuta.
Pentru a capata incredere si sens, intreba-te care ar fi semnele unui inceput de schimbare pozitiv pentru tine, pentru partenera si pentru cuplu, separat pe o foaie de hartie pentru a avea o viziune de ansamblu clara a celor trei pozitii de raportare.
Facand asta, vei observa ca acestea nu intotdeauna coincid.
Sunt perspective diferite in cadrul aceluiasi ansamblu.

Care ar fi natura problemei?
Tulburarile de erectie.

Care ar fi cauzele?
Fie ca reactionezi din teama de esec sau dorinta de perfectionism, rezultatul poate fi acelasi: anxietate sau stress, asociate cu ganduri negative care accentueaza dificultatile, oricare ar fi cauza psihica sau fizica a acestora.
Insa cum orice invat are si dezvat, este important sa iei lucrurile progresiv in abordarea problemei tale. Astfel este indicat sa reinveti, etapa cu etapa, cum sa gestionezi altfel raportul sexual si indeosebi penetrarea.
In continuare am sa-ti propun un exercitiu prin care lucrurile sa ia o alta intorsatura pentru tine.
In ce ar consta acest exercitiu?
Iti sugerez pentru inceput, tehnica “Sensate Focus” (Francois-Xavier Poudat , “Cum depasim dificultatile sexuale”, pg.193), o tehnica adaptata tulburarilor de erectie.

Important:
• procesualitatea acestei tehnici solicita sprijin din participarea partenerei.
• ea va propune amandurora un parteneriat plin de experimentari si senzatii noi.

In cautarea “propriei” pasiuni in relatia de cuplu?!

Ratacind intre dorinta, excitatie si “nevoie” de orgasm, uneori uitam ca exista si placere tocmai din tendinta de a “sti” mai mereu ce se intampla cu noi in contextul vietii noastre sexuale si cum putem sa o imbunatatim.
Acest “a sti”/ “a cunoaste”, cat si problemele noastre cotidiene (pe care ne place sa le “caram” cu noi peste tot) se intampla sa ne rapeasca destule resurse si timp incat uneori ramane prea putin “timp” sa ne relaxam si sa ne permitem sa simtim, sa degustam placerea de a fi cu noi insine si cu celalalt.
Gresim cand ne dorim cat mai mult pentru noi si celalalt?
Nu!
Insa conteaza premisele de la care plecam in cautarea noastra, care ne este tinta aleasa si cine suntem noi si celalalt in acest demers.
Pe buna dreptate, citind, te poti intreba ce inseamna “cine suntem noi si celalalt”?
Uneori, in viata, se intampla sa fim intr-atat de preocupati de ceea ce ne propunem sa obtinem incat din initiatori si beneficiari ajungem sa devenim simple intrumente, simpli executanti, iar celalalt obiectul dorintelor noastre, instrument de satisfacere a propriilor noastre fantezii si curiozitati.
Este de dorit sa fim preocupati de imbunatatirea calitatii trairilor si senzatiilor cu conotatie sexuala , dar sa ne amintim cat de pretioase sunt si aspectele pe care le-am descoperit, experimentat pana acum. Ele constituie “baza”, punctul de plecare in cautarea culmilor placerii…
Ce este aceasta placere?
Atingerea…orgasmul…excitatia…sarutul…dorin- ta…fericirea…noi…celalalt…relatie…prelud- iu…act sexual…joc…fantezie…masturbare…?...
Cum placerea este in toti si in toate, am putea continua la nesfarsit.
Ramane voi sa ma contraziceti!? 
Placerea este regasita in fiecare dintre lucrurile de mai sus, dar nu neaparat ca si scop in sine, ci ca parte integranta a lor. O traire personala ce apare ca rezultanta a unui cumul de senzatii, perceptii si reprezentari cu conotatie sexuala.
Personala pentru ca acesta placere este traita, atribuita si asumata intr-o maniera particulara de fiecare dintre noi.
Diferentierea perceputa de unii poate aparea aici ca rezultatul manierei in care alegem sa ne raportam la aceste momente din viata noastra, manierei in care ne permitem sa le simtim si sa ne bucuram de ele.
V-ati putea intreba ce tot vreau sa spun prin “alegem”, “ne raportam”, ne permitem” si pe buna dreptate.
Astfel de lucruri le realizam uneori o singura data in viata noastra de zi cu zi.
Intr-o zi poate am ales cum sa ne simtim cand suntem atinsi/atinse, cum sa facem sex, ce sa simtim, cum si cat sa vedem din/la celalalt si la noi. Intr-o zi..intr-o clipa, intr-un context am ales cum san e simtim vis a vis de propria noastra sexualitate, AM ALES SA TRAIM PLACEREA.
Intr-o alta zi cineva ne-a spus cum ar trebui sa fie, ce ar trebui sa facem sau cum a fost pentru el/ea si tot din aceeasi zi poate am inceput sa ne contruim setul de idei, credinte, convingeri despre noi si viata sexuala in general si particular, despre cum ar trebui sa fie, si am inceput, plecand de la acest bagaj, sa ne raportam la noi si la celalalt intr-un fel anume, ne-am construit un set de steptari si am tot asteptat ca aceste asteptari sa fie satisfacute.
Si a fost si o zi in care ne-am permis sa exploram, sa simtim, sa ne dorim, sa cerem, sa oferim intr-o maniera personala placerea sexuala…NE-AM PERMIS SA FIM NOI INSINE, RELAXATI SI IN ECHILIBRU CU NOI SI CEEA CE SE TREZESTE IN NOI SAU TREZIM IN CELALALT.
Uneori in viata se intampla ca odata facut acest ales, raportat, permis, sa nu mai revenim asupra lor, sa ne continuam existenta ca “prizonieri” si sa incercam sa le supravietuim de parca ar fi ceva dat noua si nu creat de noi la un moment dat in existenta noastra.
Uneori se intampla sa uitam ca viata se schimba, evolueaza, ca ne adduce mereu si mereu lucruri noi, oameni noi, experiente noi, si ca aceste raportari, alegeri si limite pot fi clipa de clipa redefinite, reetalonate, readaptate la realitatea noastra interna, externa si de cuplu.
Ce anuma ne “impiedica” sa facem aceste revizuiri, transformari ramane de explorat... Si asta pentru ca noi suntem in masura sa facem ceva pentru noi cu noi.
Va asteptam!

Psiholog Jeni Chiriac

Resentimentele si viata de familie

Puterea “malefică” a resentimentului care se poate resimti si în familie, adesea poate fi îndreptat împotriva partenerului de viaţă, copiilor şi rudelor apropiate, cat si impotriva propriei persoane.
Poţi vedea cum un cunoscut, dominat de complexe de inferioritate şi un redus sentiment al stimei de sine foloseşte armele resentimentului pentru a te aduce la acelaşi nivel cu el. Pentru că nu se poate ridica mai sus decât este acum, soluţia cea mai simplă, uşoară şi des folosită pentru a–şi redobândi conştiinţa superiorităţii şi echilibrul emoţional este coborârea ta până la nivelul statutului său.

Cum poate realiza acest lucru?
Această coborâre o realizează prin modificarea percepţiei despre tine, ca personalitate şi purtător de valoare socială, umană şi materială cu ajutorul binecunoscutului resentiment.
Faptul că un individ îşi poate descărca resentimentul în familie este pentru acesta cea mai la îndemână soluţie, dar un coşmar pentru ceilalţi membri ai familiei.

Pentru a–şi alina complexul de inferioritate, în mod inconştient, individul complexat va arunca asupra familiei sale blestemul resentimentului:
zi de zi şi minut de minut îi va analiza pe ceilalţi cu exagerat simţ critic, ajutat de hiperexigenţă le va găsi păcate, greşeli şi vinovăţii, îi va deprecia în toate modurile posibile şi le va devaloriza reuşitele, le va contesta şi nega împlinirile, totul condimentat cu invidie şi dispreţ.

Interesant este că în tot acest timp în care vede toate paiele din ochii altora, resentimentarul nu–şi vede deloc bârna din proprii ochi. Este o adevărată probă de eroism să trăieşti alături de un om pentru care resentimentul familial este condiţia esenţială pentru a fi echilibrat psihic.
În realitate însă, nu ştii nimic despre complexe de inferioritate, respect de sine scăzut şi alte asemenea minunăţii.
Tot ce vezi este procesul descris, dar inversat.
Zilnic se poate să suporţi un membru al familiei care te jigneşte, frustrează şi enervează cu superioritatea lui, care îţi aminteşte în orice clipă ce urât şi prost eşti, ce slab in rezultate obtinute esti, ce haine oribile ai, cu ce lipsă de gust te îmbraci, ce de bani putini aduci etc., sau, dacă eşti adolescent, ce părinţi răi şi învechiţi ai, ce gusturi proaste au, că nu ştiu să gătească o mâncare bună, că se ceartă mereu ori că nu au să–ţi dea toţi banii de care ai nevoie.
Uite aşa stai şi te topeşti de nervi ani de zile sub ploaia de devalorizări ale sotiei, fratelui, surorii, părinţilor ori copiilor. Şi nu înţelegi de ce mereu eşti ţinta atacului exigenţelor şi criticilor.
A înţelege că în spatele reproşurilor şi a vânătorii greşelilor se ascunde un complex de inferioritate şi dezechilibre emoţionale este un drum lung şi anevoios, care de obicei durează ani de zile şi într–un final înţelegi că de fapt problema nu eşti tu, ci el, cel care te denigrează este problema.
Cred totuşi că este timpul să depistezi din faşă resentimentul folosit de un membru al familiei şi să vezi în spatele lui dezechilibre, sentimente de inferioritate, devalorizare şi slabă imagine de sine care, dacă nu sunt eliminate, vor afecta întreaga familie.

Despre mine

CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE

Specializare: psihologie clinica, psihoterapie, consiliere, psihologia muncii, hipnoza clinica, terapie ericksoniana, victimologie, psihosexologie, sexologie, formare profesionala continua adulti, terapie de cuplu, sexterapie

Programarile se pot face telefonic (apelare vocala sau SMS) si prin email!

Mobil: +40 721 639 019

E-mail: info@jenichiriac.ro

Specialitate: psihoterapie adulti si copii, consiliere pe probleme sexuale de cuplu, dezvoltare personala etc


Cateva date despre serviciile noastre:
Ne adresam copiilor, adolescentilor, adultilor, cuplurilor si familiilor.
Serviciile de consiliere si psihoterapie pot ajuta in situatiile:
• Probleme de relationare, in familie, in grup, la locul de munca
• Probleme legate de viata sexuala, abuz emotional si/sau sexual
• Tulburari alimentare
• Stress, tulburari de stress post-traumatice
• Pierdere (doliu) si separare
• Fobii, anxietate atacuri de panica
• Depresie
• Sentimente de invidie si gelozie
• Sentimentul de a fi confuz
• Sentimente de vinovatie
• Simptome psihosomatice
Consilierea pe aspecte ale sexualitatii individuale sau de cuplu:

Asemeni femeilor, si barbatii se plang ca femeile nu sunt interesate de sex sau ca nu vor sa experimenteze.
Motivele pot fi variate.
Adesea daca femeile sunt intrebate daca isi mai iubesc partenerii de viata, raspund afirmativ si nu identifica relatia dorinta sexuala - iubire - experimentare.
Si pentru barbati se poate intampla la fel sau "mereu" altfel.
Posibile recomandari:
Terapie de cuplu.
Cand cei doi vor sa se dezvolte impreuna ca si cuplu, descoprind noi si noi modalitati de comunicare si dea se bucura unul de celalalt.
Terapie individuala.
Cand unul dintre parteneri se autoidentifica ca fiind sursa-problema in relatia de culplu. Are ocazia de a descoperi care sunt schemele, tiparele comportamentale care il tin prizonier si descopera maniera optima de a se elibera. Dezvoltare personala.
Terapie de grup.
In ce ar consta? Sau care ar fi beneficiile?
Sa ne amintim de usurinta cu care putem identifica si solutiona problemele celor din jur, cu alte cuvinte problemele altora, decat pe cele proprii. ce se ascunde in spatele acestui fenomen poate varia de la caz la caz.
Astfel in terapia de grup avem ocazia sa realizam faptul ca nu suntem singuri, ca mai sunt si altii in acelasi impas si mai ales descoperim alternative, creste receptivitatea la schimbare.
Este de preferat sa se renunte la complexe.
Prin intrebari precise, deschise (coordonatorul de grup = terapeut), se pot identifica asemanarile si deosebirile.
Cum ar fi sa va redescoperiti interesele comune?
Ce insemnatate ar avea sa aflati ca relationarea are ca si fundament iubirea sau ca ceea ce va mai uneste sunt copii?!
V-ati afla cu un pas mai aproape de strategia de rezolvare a situatiei - problema!?
Este ca si cum prin procesul terapeutic se incepe, caramida cu caramida, refacerea treptata (pas cu pas) a relatiei.
Sexul va reaparea ca de la sine si asta in mare parte pentru ca "patul", clipele de intimitate nu vor mai constitui oazele confruntarilor parteneriale unde orgoliile si atitudinile de genul "dupa plata si rasplata", ci ocazii de a va bucura unul de celalalt, de a va bucura de clipe de placere sexuala (va reaparea categoria momentelor de calitate petrecute impreuna).

FITI BINEVENITI IN LUMEA CONSILIERII SI PSIHOTERAPIEI!